“Nu mai plângi, ştii că ei varsă acum şuvoaie de lacrimi, pe care le vor uita în secunda în care vor păşi pentru prima dată pe porțile facultății.

Iar tu, profesorul minunat, extraordinar, ‘cel mai şi cel mai’, vei mai stărui puțin în cugetele lor, după care te vei estompa din ce în ce mai mult şi te vei transforma într-o amintire, apoi într-un concept.

Îi cuprinzi pe toți cu privirea, le doreşti în gând şi cu vorba să le fie bine acolo unde îi va purta viața şi îi rogi doar atât: să fie buni.

Să fie oameni. Apoi ei se răspândesc, ca nişte fire de praf, ca puful unei păpădii, ca pixelii de pe monitor. Fade to black”.

de Raluca Pantazi

Citește continuarea unui material scris cu suflet pe edupedu.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s