Advertisements
Lifestyle Parenting

Frați și surori. Gelozia se exprimă în felul cel mai vădit când între cei doi copii e o distanță de 2, 3 sau 4 ani

Am crezut mereu că dacă între fetele mele este o diferență de doar 2 anișori ele vor fi cele mai bune prietene. Vor fi apropiate ca vârstă și se vor ajuta una pe cealaltă. Nu spun că asta nu se va întâmpla, dar citesc acum o carte care mi-a cam distrus toate credințele mele preconcepute despre asta. 

Cartea este scrisă de prof Marcel Rufo, specialist în psihologie pediatrică și se numește “Frați și surori sau Iubire și rivalitate”.

two girls standing on grass field
Photo by Josh Willink on Pexels.com

Aș spune chiar că începutul cărții este descuranjant pentru părinții care vor să conceapă al doilea copil, imediat după primul. Așa cum am făcut noi. Cartea și cazurile prezentate în această carte nu ar trebui luate ca o descurajare, totuși, ci ca un prim pas de a știi la ce vă înhămați și cum să treceți mai ușor peste perioadele de rivalitate, gelozie, agresivitate dintre frați. Să le înțelegeți și să știți de unde vin.

Citind această carte ( mai am puțin din ea), am recunoscut la fetița mea cea mare multe dintre constatările specialistului. Și pentru că au fost așa… mindblowing pentru mine, le redau mai jos. Chiar cred că e bine să le cunoaștem de la cineva care vorbește pe șleau despre asta. Am preluat mai jos câteva paragrafe din cartea specialistului:

Marcel Rufo: Să crezi că dorința de a avea al doilea copil ar fi o cerință a celui mare este o eroare!

  • Prezența copilului la o ecografie este primul instrument al nefericirii din viața unui frate mai mare. Inițiativa este vecină cu lipsa de pudoare, iar copiii care trăiesc situațiile cele mai perturbatoare sunt cei care sunt invitați să asiste la ecografiile mamei…. Copiii prezenți la aceste ecografii își exprimă de multe ori frământările, se schimonosesc, resimt o anumită oroare.
  • Totuși pregătirea lor pentru naștere este obligatorie. Fratele mai mare trebuie încredințat de dragostea părinților.  Ca să îi dea de înțeles copilului că este iubit și că așa vor sta lucrurile și de acum înainte, părinții trebuie să-l facă să retrăiască amintirile din vremea în care era bebeluș. Fotografii, filmulețe, poveștile de când era micuț îl vor face să accepte ceva mai ușor venirea unui alt copil în familie.
  • E greu pentru copii să înghită venirea pe lume a unui frate sau surori. Singurii care sunt scutiți de asta sunt copiii sub 18 luni. Vârsta lor nu le permite accesul la amintiri conștiente.
  • Gelozia se exprimă în felul cel mai vădit când între cei doi copii e o distanță de 2, 3 sau 4 ani.
  • Declarațiile copilului de genul: Vreau și eu un frățior sau Când o să am și eu o surioară– trebuie interpretate ca niște vorbe amăgitoare. Copiii spun cam ce și-ar dori părinții să audă. Un copil de 3 sau 4 ani nu concepe să/și dezamăgească părinții cu bună știință. Să crezi că dorința de a avea al doilea copil ar fi o cerință a celui mare este o eroare!
  • Să ajungi frate mai mare la vârsta de 3 ani este crunt, cât se poate de crunt!
  • O întrebare îi chinuie mereu pe frații mai mari: dacă părinții mei vor alt copil, nu o fi pentru că eu nu sunt copilul pe care-l visau?
  • Cel mare dorește arareori un mezin de același sex cu el, se teme de o rivalitate directă. Sexele identice exacerbează mereu rivalitățile într-o frățime. Fetițele suportă mai bine decât băieții maternitatea mamelor lor.
  • Niciun copil nu crede că a dat norocul peste el fiindcă își împarte camera și jucăriile cu un frate sau o soră; doar părinții cred asta.
  • Gelozia este un lucru firesc. Copilului i se pare un lucru de neconceput să împartă afecțiunea părinților. Copilul de 3 sau 4 ani pune atunci la cale o strategie: să devină din nou mic, la fel de mic precum mezinul, pentru ca lupta pentru cucerirea inimii părinților să fie oarecum egală.
  • Își exprimă gelozia prin comportamente agresive sau regresive. Poate avea un somn agitat, vrea să sugă la sânul mamei, face pipi în pat, cere iar scutece, îl pișcă sau ămpinge pe cel mic.
  • Primele expresii ale geloziei, dacă sunt prost înțelese sau prea asupru pedepsite, pot determina copilul să-și ascundă sentimentele. Părinții ar trebui să-i lase să spună ce au pe suflet. Aceste comportamente jenante se vindecă pur și simplu prin tandrețe, copilul având nevoie să fie liniștit  și asigurat de dragostea părinților.
  • Să ai 3 ani și să ți se deschidă în față perspectiva unei fraternități repezintă un cataclism interior, o incitare la rivalitate frățească, lucru care îi conduce pe mulți copii la psiholog sau pedopsihiatru.
  • Geloziile înăbușite în fașă sau refulate umplu cabinetele psihiatrilor sau psihologilor, întrucât copilul gelos este încredințat că, dacă părinții nu-i suportă gelozia, e fiindcă îl preferă pe celălalt.
  • Diferența de vârstă ideală dintre copiii unei familii este de 6 la 7 ani. Pornirile agresive cedează atunci locul tandreții.

sursa: Frați și surori sau Iubire și rivalitate”, Marcel Rufo

Acesta nu este un material plătit pentru promovarea cărții. Îmi cumpăr singură cărțile, iar recenziile pe care le găsești pe blog sunt opinii personale.

Te-ar mai putea interesa și:

Book review: Inteligența erotică. Esther Perel

Book Review: Schimbări mici, rezultate remarcabile

Book review: Înteligența parentală: disciplina dincolo de drame

Book Review: Căsnicia pe roate sau pe butuci

 Viața în doi, când suntem trei. Book Review

 

Advertisements

About Alexa

Mamă de fete. Jurnalist. Mereu în căutare de idei, locuri faine, oameni de calitate. Îmi place să citesc, să fac lucrușoare frumoase pentru copiii mei, să pictez. Ca jurnalist, vreau să fiu mereu informată. Vei găsi pe blogul meu cele mai bune stiluri de parenting și educație. Dacă vrei să primești periodic informații de la mine, SUBSCRIBE https://mami.tips/newsletter/

%d bloggers like this: