Lifestyle Parenting

Book review: Copilul invizibil – Gaspar Gyorgy

Am citit cartea Copilul invizibil a lui Gaspar Gyorgy după ce am terminat Revoluția iubirii, Love is Fun și Mindfulness Urbanscrise de același autor. Deși cred că ordinea scrierii lor a fost alta, mă bucur că le-am parcurs așa. Am ajuns într-un final să-l descopăr și pe copilul Gașpar și, oarecum, prin intermediul lui, pe copilul din mine.

Spun asta pentru că autorul are darul de a descrie la modul cel mai sincer propriile expriențe de viață, iar asta îi dă un soi de curaj cititorului. Practic experiența autorului, el însuși provenind dintr-o familie disfuncțională, cu un părinte alcoolic, este expusă cu vulnerabilitate în carte.IMG_20200202_154434_resized_20200202_034557267

Dar, astfel, suntem și martorii transformării unui copil timid, cu multe frici și angoase în adultul care astăzi este unul dintre cei mai apreciați psihoterapeuți ai momentului, în România. Cu alte cuvinte, transformarea și vindecarea este posibilă dacă înțelegem că la final trebuie să ne acceptăm și să învățăm să ne iubim pe noi înșine înainte de toți și de toate.

Citește aici despre inteligența emoțională.

În lucrarea de față, autorul merge pe considerentul că pentru a crește copii liberi și inteligenți emoționali trebuie, mai întâi să-i creștem pe părinți. Pe lângă toate aceste invitații de descoperire și acceptare a problemelor survenite în copilăria ficăruia dintre noi, cartea oferă și câteva exerciții de meditație, mindfulness, scrierea unui jurnal de bord.

A doua parte a cărții abordează nevoile copiilor, în funcție de vârstă:

  • primii 4 ani – nevoi esențiale: oglindirea, aprecierea, siguranța relațională
  • primii 6 ani – nevoi esențiale: feedback pozitiv, aprecieri verbale, încurajări
  • primii 12 ani – nevoi esențiale: apartenența, relații de prietenie, cultivarea relațiilor cu semenii
  • primii 24 de ani – nevoi esențiale: căutarea noului, explorare sexuală, intimitate emoțională, integritate personală.

Ce îmi place la această carte:

  • sinceritatea autorului. De fapt, eu urmărind foarte multe interviuri ale lui Gaspar Gyorgy aproape ca îl auzeam vorbind atunci când am citit cartea. Ai impresia unei familiarități aparte față de autor, după ce afli atât de multe povești personale din cărțile sale. Îți spune din capul locului că nu are un copil biologic, ci crește un copil din relația sa actuală.
  • folosește o comparație care mie îmi place foarte mult, atunci când vorbește despre creierul copiilor. Te invită să îți imaginezi o casă aflată încă în construcție. Partea inferioară, fundația o reprezintă creierul reptilian, aria primitivă responsabilă de furie, frică, uimire, bucurie, respirație somn sau digestie.  Parte care la bebeluși este complet funcțională, dar partea superioară – mansarda – este subdezvoltată. Partea superioară este responsabilă de funcții sofosticate precum gândire, răbdare, vorbit, scris, citit… Creierul se tot dezovltă până la 24 de ani. Și dacă poți să înțelegi că tantrumurile copiilor mici apar din cauza acestui creier în continuă dezvoltare, parcă începi să vezi altfel lucrurile și să fii mai înțelegător cu urletele celui mic. 

Cartea o găsești aici, pe Pagina de psihologie.

Acesta nu este un material de promovare. Cărțile mi le cumpăr singură, iar recenziile sunt părerile mele personale. Chiar cred că timpul unei mămici este foarte prețios și ar fi bine să citim cărți care chiar merită atenția noastră.

de Alexandra Bogdan 

Te-ar mai putea interesa și:

Book review: Frați și surori, iubire sau rivalitate 

Book Review: Căsnicia pe roate sau pe butuci

 Viața în doi, când suntem trei. Book Review

 

%d bloggers like this: