Am constat că în ultimii ani am citit câteva zeci de cărți de psihologie. În general, recomandate de specialiști și scrise de oameni care au un cuvânt important de spus despre psihologia relatiilor, parenting, neuroștiință. De departe lucrurile cele mai interesante pe care le-am aflat din aceste cărți sunt cele legate de funcționarea creierului. Iar dacă vrei să afli despre cum funcționează creierul copiilor cel mai indicat este să-l citești pe Daniel J. Siegel.

El este cel care ne vorbește despre creierul integrat și de ce este el important. Partea stângă a creierului ne ajută să gândim logic și să organizăm gândurile în propoziții, iar partea dreaptă ne ajută să avem emoții și să citim emoții nonverbale. Avem un creier reptilian care ne permite să acționăm instictiv și să luăm decizii de supraviețuire imediate, instinctiv și creierul de mamifer care ne ajută să facem legături și relații. O parte a creierului este dedicată memoriei, o alta este pentru a lua decizii morale sau etice. Așadar, creierul are niste laturi raționale, altele iraționale, putem fi reactivi sau reflexivi. Cheia este de a armoniza aceste părți să lucreze bine împreună. Creierul nu poate funcționa la capacitate maximă, dacă părțile sale nu funcționează bine împreună.

Photo by Gabby K on Pexels.com

Experiența dă formă creierului nostru

Chiar și la bărtânețe experiențele noastre schimbă de fapt structura fizică a creierului. Dar cel mai important este că părinții pot modela direct dezvoltarea creierului copilului, în funcție de experiențele pe care il le oferă. Am preluat din cărțile lui Daniel Siegel câteva tips-uri pentru părținți.

Conectează și redirecționează

Când copilul este supărat, are un tantrum, conectează-te cu el emoțional. Adica suntem calmi, vorbim frumos copilului, care ar trebui, în primă fază, doar liniștit. Apoi, după ce vezi că se calmează și se poate discuta cu el, introduci lectia pe care vrei să o învețe.

Identifică pentru a rezolva

Când vezi că emoțiile copilului sunt intenze, ajută-l să spună povestea despre ceea ce îl supără. El va folosi astfel emisfera stanga pentru a-și recăpăta controlul.

Dezvoltă creierul superior

În situații de criză, caută să implici creierul superior al copilului. Nu-i spune Faci asta pentru că așa spun eu!. În schimb, pune-i intrebări, cere alternative și negociază cu cel mic. Întreabă copilul: Uite, tu ce ai face? Lasăl pe el să ia decizii dificile. Iar când vezi că cel mic a pierdut legătura cu creierul superior, ajută-l să-și recapate echilibrul prin mișcare.

Integrarea memoriei pentru creștere și vindecare

Îl poți ajuta pe copil să-și transforme amintirile implicite în amintiri explicite. , asftel încât experiențele din trecut să nu-l afecteze în mod negativ.

Folosește telecomanda minții – când un copil este reticent în a povesti evenimentul care l-a tulburat, telecomanda îi permite să întrerupă, să meargă înapoi, să intre în poveste, astfel încât să controleze ce e dispus să vadă. Ajută-l pe copil să-și exerseze memoria iferindu-i ocazi de a-și aminti evenimente importante în mașină, la masă, oriunde.

Integrarea diferitelor părți ale sinelui

Roata conștientizării – când copilul se blochează într-un anumit punct ajută-l să aleagă punctul pe care să se concertreze, astfel încât să aibă mai mult control asupra modului în care se simte.

Lasă norii emoției să treacă – spune-i copilului că emoțiile vin și pleacă, acum plânge dar mai târziu totul va fi bine, aceste stări nu sunt de durata.

Analizarea minții – ajută-l pe copil să fie atent la senzații, imagini, sentimentele și gândurile lui.

Exersați observarea minții – asta îl învață pe copil să se calmeze și să se concentreze pe ceea ce își dorește.

Integrarea sinelui cu ceilalți

Creează modele mentale pozitive de relații. Bucurați-vă unul de compania celuilalt. Creează motive de distracție în familie, astfel încât copiii să se bucure de experiențe pozitive cu oamenii cu care își petrec majoritatea timpului.

Încearcă să nu privești conflictul ca pe un obstacol, ci ca pe o oportunitate de a-l învăța pe copil abilități relaționale esențiale. Cum ar fi, de pildă, să vadă lucrurile și din perspectiva altor persoane, să citească indicii nonverbale și să repare lucrurile atunci când greșesc.

Material inspirat din cartea Creierul Copilului Tău de D. J. Siegel și dr. Tina Bryson

de Alexandra Bogdan

Te-ar mai putea interesa și:

Creierul copilului tău – Dr. Daniel J Siegel și Dr. Tina Bryson

Temperamentul – zestrea pe care o primim de la părinți

Cele mai bune aplicații de telefon pentru mame

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s