Am în casă doi copii mici. Știu exact ce înseamnă crizele de plâns pe două voci. În zilele când lucrez de acasă e haos în toată casa. Prezența mea în casă, dar conectată mai mult la calculator și mai puțin la stările lor emoționale, le dă peste cap rutina. Cea mică (2 ani și 8 luni) se cațără pe mine, vrea să mă simtă, să mă atingă, să stea la mine în brațe. Cea mare (4 ani și 10 luni) e geloasă pe fiecare gest de tandrețe pe care îl arăt față de mezină. Sunt zile în care cea mare refuză să doarmă la prânz sau să iasă din casă. Și sunt multe momente în care plâng în tandem.

Dar am citit suficient de multe cărți de psihologie încât să înțeleg că aceste comportamente sunt absolut normale. A fost un mare moment de AHA pentru mine acel moment în care am înțeles că la vârsta asta copiii NU POT să se controleze, nu că NU VOR să se controleze. Pur și simplu creierul lor rațional nu este suficient dezvoltat încât să preia controlul și să se liniștească. Așa că de fiecare dată când fetele mele plâng, fac crize, poate chiar mă lovesc de furie le iau în brațe și încerc să le liniștesc.E primul lucru pe care-l fac. Abia după ce se liniștesc încerc să le explic ce s-a întâmplat și să le direcționez spre o lecție de comportament.

Cum? Copilul urlă și dă în tine și tu îl mângâi și îl iei în brațe?

Clar îi validezi comportamentul inadecvat! – este un lucru pe care îl aud des de la unii oameni din jurul meu.

Oricât de mult aș încerca să explic că nu fac decât să tratez copilul cu respect, într-un moment în care este trist, supărat și nu se poate controla și are nevoie de ajutor, cumva nu reușesc să mă fac mereu înțeleasă.

Iar problema este undeva în copilăria noastră. Când era o rușine să plângi de față cu lumea. Când primeai shaming la greu pentru orice răzvratire. Când îți reprimai orice fel de ieșire și plângeai singur în camera ta, să nu te audă părinții. Când realmente nu aveai pe umărul cui să plângi pentru că “plânsul e pentru cei slabi” iar tu vroiai să fii tare. Cred că e vremea să ne revenim puțin, că au trecut mulți ani de când am ieșit din comunism. Și să acceptăm că plânsul e bun, e terapeutic, te descarcă de suferință și tristețe. Și după plâns, chiar te simți mai bine!

Photo by Anna Shvets on Pexels.com

Ce spune Lawrence J. Cohen despre gestionarea lacrimilor copiilor

“Personal îmi place să văd plânsul drept calea spre anularea tristeții Știu că asta strică metafora, dar un plans bun umple de fapt paharul copiilor, mai ales dacă sunt ținuți în brațe și alinați… Le cer părinților să-ți aducă aminte propriul comportament de plâns în copilărie – Trebuia să plângeți cu fața în pernă sau să nu plângeți deloc, ori ați fost norocoși și ați avut un prieten, un părinte sau o persoană de îngrijire care să vă ofere umărul?

Dacă e să mă rezum la un singur sfat adresat adulților în privința plânsului copilului, e acesta: vă rog, nu-i trimiteți să plângă singuri! Lacrimile pot fi un prilej extraordinar de întărire a legăturii între oricare doi oameni, dar mai ales între părinte și copli. Nimic nu aduce mai multă mulțumire decât senzația de a avea în brațe un copil care a adormit liniștit la pieptul vostru, după o mare supărare!… Deseori, după ce au plâns tare o vreme, copiii trag cu ochiul, fac contact vizual și văzând un adult iubitor și relaxat, reîncep imediat să plângă. Nu-i întristeazî vederea voastră, ci îi liniștește să se vadă în siguranță, ceea ce înseamnă că e în regulă să plângă… Cea mai bună reacție la plânsul fals este cea jucăușă: Hei,, cred că te prefaci! Asta mă întristează foarte tare, uaaa!!!”

Tot în cartea lui Cohen scrie că expresia copil plângăcios este o insultă îngrozitoare. Ea întărește o idee foarte nocivă: că plânsul e un lucru rău, care denotă slăbiciune și imaturitate.

de Alexandra Bogdan

Te-ar mai putea interesa și:

Copilul se abține să facă treaba mare. Face doar în pampers, în somn

Baia la copiii de 2-3 ani. Fata mea urăște spălatul pe păr

Primele desene ale copiilor: 2-3 ani

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Google photo

You are commenting using your Google account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s